Răspuns: În efectuarea Rugăciunii sunt 21 de acțiuni Sunnah, după cum urmează:

1 - Rostirea după „Takbirat al-ihram” a invocației de deschidere a Rugăciunii - „Subhanaka Allahumma ua bi-hamdika, ua tabaraka -smuka, ua ta'ala geadduka, ua la ilaha ghairuka” (Preaslăvit ești Tu, o, Allah și toată lauda Ți se cuvine numai Ție! Preabinecuvântat este numele Tău și Preaînalt este Rangul Tău! Și nu există niciun dumnezeu demn de a fi adorat în afară de Tine)

2 - „At-Ta'audh” - adică rostirea formulei „A'udhu billahi min aș-șaitani r-ragim” (Caut adăpost la Allah de Satana cel alungat) înainte de începerea recitării Surat al-Fatiha

3 - „Al-Basmala” - rostirea formulei „Bismillah” (În numele lui Allah)

4 - A spune „Amin” la sfârșitul Surat al-Fatiha

5 - Citirea unei alte Sure (fragment sau capitol din Coran) după Surat al-Fatiha

6 - Citirea cu voce tare de către cel care conduce Rugăciunea

7 - Adăugarea la ridicarea din plecăciune, după rostirea formulei „Rabbana ua laka al-hamd”, în completarea acesteia - „Mal'u as-samauati ua mal'u al-'ard ua mal'u ma și'ta ba'ad” (Domnul nostru, Ție Ți se cuvine toată lauda. Cerurile şi Pământul cu tot ce se află în ele şi între ele [Îți aduc laudă], şi tot ceea ce Tu doreşti Îți aduce laudă)

8 - Ceea ce este în plus față de primul tasbih spus în plecăciune („ruku'”), adică al doilea și al treilea tasbih sau ce este spus în plus față de acesta.

9 - Ce este în plus față de primul tasbih din prosternare („sujud”).

10 - Ce este în plus față de rostirea formulei „Rabbi ghfir ly” spusă între două prosternări.

11- A trimite, în ultimul tașahud, salutări asupra neamului Profetului Muhamad, și binecuvântări asupra lui și asupra lor, și ruga (dua') de după aceasta.

În al patrulea rând - acțiunile Sunnan, sau ipostaze:

1 - Ridicarea mâinilor la rostirea „Takbirat al-ihram”

2 - Ridicarea mâinilor înainte de coborârea în plecăciune

3 - Ridicarea mâinilor la ridicarea din plecăciune

4 - Coborârea mâinilor după aceasta

5 - Punerea mâinii drepte peste mâna stângă

6 - Privirea îndreptată spre punctul în care se face prosternarea - sujud

7 - Depărtarea picioarelor atunci când omul se află stând în Rugăciune

8 - Prinderea genunchilor cu palmele cu degetele răsfirate în timpul plecăciunii („ruku'”), ținând spatele drept, paralel cu solul, și capul la acelasi nivel

9 - Atingerea directă a solului de către părțile corpului care trebuie să facă aceasta în timpul prosternării

10 - Depărtarea de trup a brațelor, în lateral, depărtarea abdomenului de coapse, depărtarea coapselor de partea inferioară a picioarelor, îndepărtarea genunchilor, ridicarea de pe sol a călcâielor, atingerea solului cu buricul degetelor (de la picioare), așezarea palmelor în dreptul umerilor, cu degetele apropiate (în timpul prosternării - „sujud”)

11- Poziția luată între două prosternări și la rostirea primului „Tașahud” - „al-iftiraș” și poziția de „at-tauarruk” luată în momentul rostirii celui de-al doilea „Tașahud”

12 - Între două prosternări, punerea palmelor, cu degetele apropiate, pe pulpele picioarelor (coapse); și tot astfel în timpul rostirii „Tașahad”-ului, cu diferența că atunci degetul mic și inelarul sunt închise în palmă, degetul mare și cel mijlociu de la mâna dreaptă sunt unite împreună formând un cerc, iar degetul arătător este îndreptat în direcția Qibla și mișcat în timp ce credinciosul Îl pomenește pe Allah

13 - Întoarcerea către dreapta și stânga în momentul „taslim”-ului la sfârșitul Rugăciunii